DERMATOLOGIE >> RADIOTERAPIE

Radioterapia este o terapie personalizată și depinde de diferiți factori, cum ar fi:

• tipul tumorii
• localizarea acesteia
• durata tratamentului prin radiații
• tipul de terapie.

Se pot distinge diferite tipuri de radioterapie:

• radioterapie internă( brahiterapia) : sursa de radioterapie este plasată în interiorul corpului, aproape de celulele canceroase.
• radioterapie externă ( teleterapia): razele de radiație sunt livrate de o mașină în afara corpului. Radiațiile vor trece prin piele înainte de a ajunge la tumoră
• terapie metabolică (terapia sistemică de radiații) : implică un dispozitiv radioactiv administrat oral (prin băutură sau capsulă) sau injectat intravenos. Odată înghițit sau injectat, dispozitivul se atașează celulelor canceroase pentru a le distruge.

Terapia cu radiații superficiale este o alternativă non-invazivă, nedureroasă și atractivă, din punct de vedere cosmetic, la chirurgia oncologică. Această metodă de tratament urmărește distrugerea celulelor canceroase care sunt localizate în piele sau în țesut . Radiografiile sunt folosite pentru a furniza doze mici de radiații (în intervalul de la 50 la 150VKp) pentru a micșora o tumoră. Acest tip de terapie evită deteriorarea țesuturilor adânci și minimizează cicatricile, în special pe și în jurul feței. Aceasta îl face ideal pentru tratamentul afecțiunilor benigne și a cancerului de piele în stadiu incipient sau prevenirea unei refaceri  a unui nou cheloid, după îndepărtarea chirurgicală⁶

Scopul radioterapiei externe este de a ajunge la o  tumoră care nu poate fi îndepărtată prin intervenție chirurgicală. Radioterapia este o terapie personalizată și depinde de tipul și localizarea unei tumori. Un pacient va primi întotdeauna un tratament unic. Înainte de a începe o sesiune externă de radiații, pacientul va fi supus unei simulări,  pentru a determina cel mai bun mod de a ajunge la tumoră și a salva țesuturile din jur, în același timp. Doctorii vor calcula, de asemenea, doza totală de radiații și numărul de sesiuni⁸.

La începutul fiecărei sesiuni de radiații, pacientul este poziționat și mașina de radiații începe să se deplaseze în jurul lor în timp ce emite radiații. O sesiune durează doar câteva minute.

Fiecare fascicul va trece prin piele înainte de a ajunge la tumoră. Scopul este de a oferi o cantitate maximă de radiații tumorilor. Acest lucru va ucide celulele canceroase, astfel încât tumora să se micșoreze. În timpul, sau după o sesiune, pacientul nu emite nicio radiație. În funcție de țări și protocoale, programul de tratament variază de la câteva zile până la câteva săptămâni.⁹

Radiația este dată prin materiale radioactive (în mod normal izotopi) care sunt introduse în organism și sunt plasate în contact strâns cu tumora. Doza de radiații poate fi modulată în funcție de dispozitivul introdus. Pacienții pot emite radiații la doze mici și se acordă instrucțiuni speciale de comportament pentru a monitoriza contactul cu copiii și sugarii.

Cele mai frecvente tipuri de brahiterapie sunt:

• Implantarea interstițială: în tumoră sau în contact direct cu tumora
• Implantarea temporară: piele, sân, sau sarcoame
• Implantul permanent: prostată

Scopul acestei terapii este de a viza tumorile de dimensiuni mici, care sunt răspândite în organism. Medicamentele radioactive (injectate sau înghițite) cu proprietăți biologice speciale, vor fi utilizate pentru a viza selectiv celulele tumorale.

Iodul 131 este un exemplu al unei substanțe care este utilizată pentru a trata cancerul tiroidian. Se va atașa în mod natural la glanda tiroidă și va ucide în cele din urmă celulele canceroase.¹⁰

Un accelerator liniar va direcționa fasciculele de radiație energetică în corpul pacientului. Pacientul este situat pe o masă în timp ce acceleratorul liniar se mișcă în jurul său pentru a transmite radiații din mai multe unghiuri. În timpul tratamentului, aparatul emite un sunet „bâzâit”. Fiecare sesiune de tratament durează doar câteva minute.¹¹

Acceleratorul liniar poate fi adaptat la nevoile individuale ale fiecărui pacient, pentru a furniza doza de radiație calculată cu precizie¹¹.

Echipa de radioterapie se află într-o cameră în apropiere, cu o conexiune video și audio pentru a monitoriza pacientul în timpul sesiunii. Pacientul poate anunța personalul dacă se simte inconfortabil, dar în mod normal nu ar trebui să aibă nicio durere în timpul unei sesiuni de radioterapie¹¹

 În mod obișnuit, sesiunile de radiație externă a fasciculului sunt programate în fiecare zi săptămânală pentru o anumită perioadă de timp (săptămâni). Pacientul se poate întoarce acasă după fiecare sesiune. În majoritatea cazurilor, tratamentele sunt de obicei răspândite pe câteva săptămâni, pentru a permite celulelor sănătoase să se recupereze între sesiunile de radioterapie¹¹

O întreagă sesiune de terapie durează, de obicei, peste o oră, deoarece echipa de radiații va trebui să ajusteze mașina și să se asigure că pacientul este în poziția corectă. Durata efectivă a tratamentului cu radiații este de numai câteva minute¹¹.

• Radioterapia 3D Conformațională (3DCRT)
• Radioterapia cu Intensitate Modulată (IMRT)
• Radioterapia Ghidată Imagistic (IGRT)
• Tomo-Terapia
• Radiochirurgie
• Terapia cu protoni

• Roșeață – pielea din zona de tratament poate să semene cu o arsură ușoară sau severă, provocată de catre soare
• Prurit – mâncărimea este un efect secundar normal în zona tratată. Zgârierea poate compromite integritatea pielii.
• Inflamație – ar putea apărea umflături, dureri și căldură în zona de tratament.
• Descuamarea uscată – pielea din zona de tratament poate deveni mai groasă și foarte uscată. În cele mai multe cazuri, pielea se îndepărtează similar cu ceea ce apare după arsurile solare.
• Descuamarea umedă- celulele pielii sunt distruse mai repede decât pot crește. Pielea se poate rupe, se udă sau se infectează. Acest lucru este mai frecvent în cazul în care pielea este foarte subțire sau falduri, cum ar fi în spatele urechilor, gâtului sau sub sâni.

În general, leziunile cutanate la radiații pot fi observate la aproximativ 10-14 zile după prima doză de radiații. Aceasta corespunde cu timpul necesar ca celulele afectate să migreze pe suprafața pielii. Dacă celulele noi se reproduc mai repede decât celulele vechi, pielea va deveni uscată și fragilă (descuamare uscată).

Când radioterapia continuă, organismul poate să nu producă suficiente celule noi pentru a le înlocui pe cele vechi. Ca urmare, stratul exterior al pielii se poate sparge și poate începe să se scurgă –  se dezvoltă așa-numita descuamare umedă.

Severitatea reacțiilor cutanate poate crește timp de încă 2 săptămâni după terminarea radioterapiei. Fiecare spital are un mod diferit de a gestiona dermatita de radiații, în funcție de starea pielii.

În timpul terapiei cu radiații, nu numai celulele canceroase sunt distruse, ci și celulele sănătoase existente în apropiere. În plus, un pacient poate dezvolta efecte secundare neplăcute și uneori grave, cum ar fi radiodermita. Prevenirea și tratamentul acestor efecte secundare reprezintă o parte esențială a întregului protocol de tratament, deoarece poate avea un impact amplu asupra rezultatelor tratamentului.

Cea mai bună modalitate de a gestiona radiodermita este de a o preveni. Este deosebit de important să se utilizeze produse care ajută la conservarea epidermei fragile pentru o perioadă mai îndelungată, oferind în același timp o ameliorare simptomatică.

• Purtați haine largi
• Evitați expunerea directă la soare și folosiți protecția solară
• Utilizați săpunul fără parfum, ușor
• Ștergeți ușor pielea, după dușuri sau băi
• Evitați înotul în apă clorinată, deoarece poate avea un efect de uscare asupra pielii
• Nu îndepărtați marcajele făcute de terapeutul dvs. de radiații, pe piele. Acestea arată unde trebuiesc plasate fasciculele de radiații
• Nu puneți nimic care este foarte fierbinte sau rece pe zona radiată
• Utilizați un aparat de ras electric dacă vi se permite să va îndepărtați părul
• Nu „radeți umed” sau nu utilizați produsele pentru îndepărtarea părului

1. Porock D, Kristjanson L. Skin reactions during radiotherapy for breast cancer: the use and impact of topical agents and dressings. Eur J Cancer Care. 1999 Sep;8(3):143-53.
2. McGregor S, Minni J, Herold D. Superficial Radiation Therapy for the Treatment of Nonmelanoma Skin Cancers. The Journal of Clinical and Aesthetic Dermatology. 2015;8(12):12-14.
3. McQuestion. Seminars in Oncology nursing 2006;22(3):163–173
4. The National Cancer Institute (NCI), (2018). Common Terminology Criteria for Adverse Events (CTCAE). Retrieved 3 April 2018, from https://ctep.cancer.gov/protocolDevelopment/electronic_applications/ctc.htm
5. The Princess Royal Radiotherapy Review Team, St James’s Institute of Oncology, The Leeds Teaching Hospitals NHS Trust. Taken from the publication “Managing Radiotherapy Induced Skin Reactions, a Toolkit for Healthcare Professionals”. Retrieved 7 March 2018, https://www.sor.org/system/files/news_story/201204/ltht-managingradiotherapyinducedskinreactions-oct2011.pdf
6. Noble-Adams R. Radiation-induced reactions 2: development of a measurement tool. British Journal of Nursing 1999b;8(18):1208–1211
7. Lopez E, Nunez MI, Guerrero MR, del Moral R, de Dios Luna J, del Mar Rodriguez M, et al. Breast cancer acute radiotherapy morbidity evaluated by different scoring systems. Breast Cancer Res Treat.2002 May;73(2):127-34.
8. Kedge. Radiography 2009;15:247–257
9. American Cancer Society, Inc.(2018) External Beam Radiation Therapy. Retrieved 7 March 2018, from https://www.cancer.org/treatment/treatments-and-side-effects/treatment-types/radiation/external-beam-radiation-therapy.html
10. Trueman E. The Princess Royal Radiotherapy Review Team. 2011.
11. Noble-Adams R. Radiation-induced reactions 1: an examination of the phenomenon. British Journal of Nursing 1999a;8(17):1134–1140